Jump to content

[Poveste] AATROX


Recommended Posts

A A T R O X

 

                                                             Aatrox_Winged_Render.thumb.png.2cd8d3875dd7194942aa69e165c854b7.png                                                                  

ÎNCHISOAREA

DE ODIN AUSTIN SHAFER

 

          Întuneric. Nu pot să respir. Am un gol în gât și în plămâni. Parcă m-aș fi oprit în timpul unei răsuflări, lăsându-mi plămânii să se zbată în așteptare. Cu gura deschisă, cu gâtul uscat. Nu pot să trag aer în piept. Presiunea mă apasă, gata să mă zdrobească.

Mușchii și membrele refuză să se miște. Nu pot să respir. Mă sufoc. Presiunea crește. Totul în jur e nemișcare, iar eu sunt prins în ea. Vreau să urlu, să mă zbat, să gem – dar sunt prins în capcană. Nu mă pot mișca. Nu mă pot mișca.

          Întuneric. Trebuie să-mi amintesc. Trebuie să-mi amint. Bătălia. Am pierdut controlul. A fost o prostie. Muritorii m-au înconjurat. Am intrat în mijlocul lor. M-am înfruptat din viețile lor. Ispita era prea mare. Le devoram sufletele și le remodelam carnea după forma mea adevărată. Înnebunit, am consumat din ce în ce mai multe, sperând să recuperez câtuși de puțin din ce eram odată. Însă, asemenea unui foc de vreascuri, am ars mult prea repede, și-am distrus până și forma gazdei mele.

          Întuneric. Ploua în timpul bătăliei. Dacă mă acoperă noroiul și frunzele? Dacă rămân ascuns vederii timp de mii de ani? Întemnițat aici. Gândul ăsta teribil mă umple de groază. Bătălia e pe sfârșite. O simt. Trebuie să-ncerc să mă ridic. Trebuie... Trebuie. Nu am mâini sau picioare. Întunericul mă strânge, ca o fașă tenebroasă. Nu, trebuie să mă ridic. Nu știu dacă funcționează. Nu am de unde să știu nimic altceva, decât că mă înconjoară întunericul. Te rog. Lasă un muritor să mă vadă. Te rog. Implor întunericul, însă rugămințile mele umile nu primesc niciun răspuns. Apoi însă... Simt un muritor pe aproape. N-am ochi sau urechi, dar îl simt. Fuge de dușmani. Trebuie să-ncerce să se apere. Trebuie să mă ridice. Mă poate vedea? Ar putea la fel de bine să treacă pe lângă mine. Și atunci aș rămâne aici. Îi simt mâna pe mânerul sabiei și... da, conștiința-i se deschide în fața mea! Îi invadez corpul. Sunt ca un om care se îneacă într-un naufragiu, agățându-mă de trupurile celorlalți ca să ies la suprafață.

– Ce se întâmplă? urlă muritorul, însă vocea-i e înăbușită de întuneric – întunericul etern din care tocmai am evadat.

          Am ochi. Pot vedea picăturile de ploaie. Noroiul. Sângele de pe câmpul de luptă. Doi cavaleri osteniți, înarmați cu sulițe stau înaintea mea. Îi spintec pe din două și le asimilez formele, modelând acest trup. Sunt slabi. Trebuie să mă mișc repede. Să găsesc pe altcineva. O gazdă mai potrivită. În jurul meu sunt numai cadavre și muribunzi. Le aud sufletele cum se înalță. Lupta nu s-a terminat. S-a mutat între zidurile cetății. Îmi forțez noua formă, schilodită și frântă cum e, să se târască spre bătălie. Spre o gazdă mai potrivită.

Urlu din toți rărunchii. Nu-s victorios. Niciodată nu sunt. Voi bea acel întreg oraș și tot ce voi obține va fi o batjocură grotescă față de forma mea antică și măreață. Am fost născut din stele; puritatea lor m-a modelat. Eram idealul întruchipat al luminii și rațiunii. Am apărat această lume în cele mai mari războaie ale istoriei. Iar acum, această carne putredă se descompune. Mușchii și oasele cedează în semn de protest față de înfățișarea mea monstruoasă. Respir.

– Nu, Aatrox, îmi spun, cu vocea sălcie, ale cărei ecouri plutesc peste morții din jurul meu. Vom merge mai departe... și mai departe... cât mai departe.

          Până când totul va fi scufundat în neant.

 

  • Like 1
Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...