UML (partea a II-a). Use Case Diagram

[kenzake powah!]

Use Case Diagram

Use case diagram este un tip de diagramă din care reiese modul de utilizare a sistemului informatic - modul în care utilizatorii interacţionează cu acesta (în corespondenţă directă cu task-urile acestor utilizatori.). Utilizarea use case diagram nu este absolut necesară pentru a scrie o specificaţie cu use case-uri dar este utilă pentru a crea o imagine generală asupra sistemului.

Elementele utilizate şi notaţiile lor sunt următoarele:

 

Element Descriere Notaţie Actor Un actor este, în principiu, un utilizator al sistemului, dar poate fi şi un alt sistem informatic care interacţionează cu sistemul analizat.  Use Case Use Case-urile se reprezintă sub forma unei elipse în interiorul căreia este scris numele Use Case-ului respectiv.  AsociereAsocierea este utilizată pentru a indica legătura dintre un Actor şi un Use Case, în sensul că acel actor participă într-un fel oarecare în acel Use Case.

Un exemplu simplu de utilizare a diagramei este următorul:



Între actori şi use case-uri pot să existe relaţii de generalizare / specializare atunci când un actor sau un use case poate fi asimilat unei clase de actori, respectiv de use case-uri.



Relaţia de tip extensie între use case-uri
Relaţiile de tip extensie (şi implicit use case-urile de extensie) se folosesc atunci când se modelează un comportament opţional sau excepţional, care nu condiţionează finalitatea use case-ului de bază. De exemplu, un utilizator poate, în cazuri excepţionale să aleagă să depună o reclamaţie după efectuarea unei comenzi:



Relaţia de tip includere
Relaţia de tip includere se foloseşte atunci când use case-ul inclus nu este o parte esenţială a fluxului din use case-ul de bază sau este un comportament care se repetă în mai multe use case-uri. De pildă autentificarea în sistem, deşi condiţionează introducerea unei comenzi, nu este specific introducerii comenzii şi de asemenea, poate fi folosit în mai multe use case-uri: