Google Pixel XL Preview (primele impresii)

[kenzake powah!]

Sunt fan Google Nexus încă de la apariția lui Galaxy Nexus și mă declar genul de persoană care pune mare accent pe simplitate și experiență de utilizare. Mi-au trecut prin mână aproape toate smartphone-urile de ultimă generație, inclusiv iPhone 7, și, nu știu cum se face, dar m-am întors tot la experiența Android pură. Pur și simplu nu pot să mă despart de fluiditatea sistemului de operare și de UI-ul Android-ului stock.

Nu suport să văd framedrop-uri, oricât ar fi ele de mici, sau momente de lag de jumătate de secundă. Nu reușesc să înțeleg cum de unii oameni aruncă sume de ordinul sutelor de Euro pe un smartphone care arată bine, dar care eșuează la cel mai important capitol: software-ul. Să fim sinceri, un smartphone de top cu design plăcut, dar fără un software bine pus la punct, e doar o cărămidă care te va scoate din sărite după doar câteva zile de utilizare.

Îmi place să cred că valoarea unui dispozitiv electronic, oricât de complex ar fi el, este dată de experiența de utilizare și de facilitățile pe care ți le oferă în viața de zi cu zi. Degeaba ai hardware bun, frumos și rezistent la apă dacă software-ul te limitează chiar și în activități uzuale. Nu încerc să pornesc un război între fanboys, ci să aduc puțină lumină asupra relației hardware-software și despre cum goana specificațiilor tehnice a reușit să dărâme conceptul de inovație.

Ar fi multe de discutat pe această temă, însă pentru asta am să vă pregătesc un articol separat despre care sunt convins că va reuși să vă capteze atenția.


Până atunci, haideți să revenim la ale noastre. Pixel și Pixel XL sunt primele telefoane ce poartă eticheta Made by Google. Asta înseamnă că inginerii de la Google au gândit în totalitate design-ul interior și exterior, subansamblele hardware și software-ul, însă nu s-au ferit să recunoască că acestea sunt fabricate de HTC. Mai pe scurt, au mers pe modelul Apple-Foxconn.