Battlefield 1

[Shredder]

Întotdeauna am visat la o experienţă cât mai apropiată de realitatea cu care este confruntat un soldat într-unul dintre războaiele lumii - dar fără pericolul implicit - şi, având în vedere numărul de jocuri care tratează acest subiect, nu cred că sunt singurul. Battlefield 1 conferă cea mai apropiată experienţă în prezent pentru a satisface genul acesta de curiozitate. Întregul mediu este într-atât de fidel din punct de vedere grafic, cât şi tehnic, încât în timpul jocului, chiar şi în momentele de respiro, vei simţi presiunea pericolului într-un mod atât de veritabil încât te poţi gândi cu uşurinţă prin ce orori au trecut oamenii implicaţi în astfel de carnaje.

În Primul Război Mondial şi-au pierdut viaţa un număr obscen de oameni, iar felul în care au murit - dacă experienţa BF1 e măcar apropiată de adevărul nefast - te va duce cu mintea doar la infern în definiţia sa biblică. Nu pot să neg însă faptul că o parte primitivă din mine şi, considerând popularitatea titlului, a multor altora, îşi doreşte să contribuie în mod activ la acest iad. Spus mai simplu: ne place să fim sălbatici! Acest lucru e relativ ironic considerând mentalitatea persoanelor care au trăit şi luptat în acea perioadă, dar scopul jocului cred e să ne permită să ne sălbăticim împreună!

Informaţii de bază

Battlefield 1 este un joc marca Electronic Arts, publicat în data de 21 octombrie a acestui an. Face parte din categoria jocurilor shooter, însă nu e chiar experienţa standard la care te-ai aştepta, ci mai degrabă una atipică, executată cu iscusime de cei de la DICE. Aspectele care-l diferenţiază de alte jocuri din acest gen sunt faptul că poate fi jucat cu până la alţi 63 de jucători, iar locurile vizitate sunt absolut gigantice, ca să nu mai vorbesc de numărul de arme, vehicule şi accesorii incluse pentru plăcerea ta morbidă. Electronic Arts a perfecţionat de-a lungul timpului experienţa câmpului de luptă, iar acum, după aproape 15 ani, Battlefield 1 este cea mai palpabilă aventură digitală de război pe care o vei juca pentru următorii câţiva ani!

În 2016, EA nu numai că a reuşit să lanseze numai jocuri foarte bune (Fifa 2017, Titanfall 2 etc.), dar şi atitudinea către consumatorii acestora, în general, s-a schimbat înspre mai bine.

Şi dacă tot am adus vorba de cei de la Electronic Arts, aş dori să fac o paranteză şi să spun că, sincer, cred că anul acesta au reuşit să îngroape securea şi în ceea ce mă priveşte. De câţiva ani, EA încearcă din răsputeri să producă jocuri şi oferte care mai de care mai bune şi mai diverse pentru a-şi scutura mantia de reputaţie negativă căpătată în urma unor decizii nu foarte inspirate din trecut. În 2016, nu numai că a reuşit să lanseze numai jocuri foarte bune (Fifa 2017, Titanfall 2 etc.), dar şi atitudinea către consumatorii acestora, în general, s-a schimbat înspre mai bine. Făcând abstracţie de Battlefield 1, care nu dezamăgeşte per total, un alt exemplu pozitiv pe care doresc să-l amintesc este Titanfall 2, titlu care nu urmează reţeta tradiţională de triplu A, iar toate DLC-urile lui vor fi gratuite. Da, sunt perfect sobru şi recomand produse EA, ciupeşte-mă!

Dar destul cu dulcegăriile, să revenim în jungla cu sălbatici! Mai ţii minte cum e atunci când te joci prea multe ore consecutiv şi, fără să-ţi dai seama, trece întreaga zi, iar după ce pui capul pe pernă şi adormi, tu de fapt încă te joci? Ei bine, asta e senzaţia pe care ţi-o va lăsa Battlefield 1, indiferent cât de lungă e sesiunea de joacă. Grafica şi mecanicile jocului sunt într-atât de pregnante încât îl vei juca şi în somn fără pic de efort! Singurul titlu similar de care-mi pot aminti ar fi Battlefront, însă Battlefield 1 este la ani-lumină, calitativ vorbind, datorită variaţiei de armament, clase de soldaţi, vehicule etc. pe care le conţine.

Campania single-player

Pregăteşte-te pentru o aventură în care vei trece de la infanterist, la “tanchist”, la pilot de avion şi aşa mai departe, învăţând şi dovedindu-ţi gradual aptitudinile pentru fiecare tip de luptă, vehicul sau armă! Acestă experienţă este acompaniată de tablourile celor şase personaje din papucii cărora vei juca - spun “acompaniată” deoarece povestea în sine se simte mai degrabă precum salata de la cină decât ca felul principal.

 

 

Însă, din momentul în care au început să mă transpună în papucii unor personaje prea puţin credibile, cu poveşti similare filmelor cu Van Damme din anii ‘90... aşteptam mai degrabă să se termine animaţia ca să zburd pe câmpul de luptă şi să fac ce năzbâtii vreau. Pentru că da, sunt un sălbatic!

Din păcate pentru mine, poveştile prezentate nu au reuşit să mă captiveze întru totul, deoarece ele suferă de o uşoară inconsistenţă şi, pare-mi-se, clişee care la un moment dat îţi cam taie pofta. Nu mă înțelege greşit, mi-a plăcut să mă joc de-a soldatul, în special în prima misiune - în care ai o identitate aleatorie, iar naraţiunea e susţinută într-un mod foarte simplist de o voce pe fundal, care vorbeşte despre greutăţile războiului. I-am împroşcat pe nemţi cu tot ce aveam la dispoziţie şi a fost distractiv şi relevant în egală măsură, deoarece masacrul vizual era corelat foarte plăcut cu mesajul naraţiunii - mai puţin la final când aparent a avut mai mult sens să-mi las garda jos... Însă, din momentul în care au început să mă transpună în papucii unor personaje prea puţin credibile, cu poveşti similare filmelor cu Van Damme din anii ‘90, fără să depună destul efort pentru a mă convinge că decorul e unul veritabil, aşteptam mai degrabă să se termine animaţia ca să zburd pe câmpul de luptă şi să fac ce năzbâtii vreau. Pentru că da, sunt un sălbatic!

Deşi fiecare bucăţică de campanie începe cu un clip cinematic introductiv minunat, care explică câte ceva despre protagonistul segmentului respectiv, cât şi setul de circumstanţe în care se află acesta, în cele mai multe din cazuri vei simţi o discrepanţă nocivă între naraţiune şi gameplay. Atunci când începe joaca propriu-zisă, parcă eşti catapultat din sala cinema direct în peliculă, dar tranziţia măreşte lipsa coeziunii dintre animaţii şi stricteţea mecanicilor jocului. Pur şi simplu, nu sunt împletite destul de bine şi mult din înţelesul dorit se pierde pe parcurs. Într-una dintre aventuri vei juca din perspectiva unui mecanic de tanc, aflat în prima sa misiune de război. Până aici, toate bune şi frumoase. Este foarte posibil, în schimb, ca în momentul în care jocul îţi cere să ieşi din tanc pentru a-l repara, să nu înţelegi de ce acest aspect a fost gândit astfel în campanie, motoarele fiind de regulă înăuntrul vehiculelor.

Hărţi şi moduri de joc

Jocul a fost lansat cu nouă harţi şi şase moduri de joc pentru multiplayer, urmând să primească o hartă nouă gratuită chiar în această lună. Modurile de joc sunt: Operations, Conquest, Domination, Rush, Team Deathmatch şi War Pigeons. Pe unele le-ai mai întâlnit poate în alte jocuri, dar fii sigur că vei avea parte şi de surprize complet noi. War Pigeons, spre exemplu, este un mod în care echipa ta trebuie să captureze un porumbel mesager şi să îl protejeze până când mesajul i-a fost ataşat de picioruș şi e gata să zboare la destinaţie. Deşi e similar modurilor din alte jocuri în care accentul e pus pe capturarea şi protejarea unui trofeu, e o adăugare plăcută şi destul de distractivă, dat fiind că ţinta îşi tot schimbă poziţia.

Operations, Conquest şi Rush sunt modurile în care cel mai probabil vei petrece cea mai mare parte a timpului, cel puţin mie acestea mi-au plăcut cel mai mult, deoarece mă fac să mă simt ca la război: sălbatic! Regulile din Rush îmi amintesc de fotbalul american, mai exact harta e împărţită în segmente pe care atacanţii trebuie să avanseze treptat, iar pentru a lua un sector, trebuie cucerite nişte puncte de interes. Dacă atacanţii nu reuşesc să ia toate sectoarele până li se termină numărul de vieţi, oponenţii câştigă. Sună mai uşor decât este, deoarece să ajungi la unul dintre punctele de interes înseamnă să te fereşti de gloanţe şi proiectile mai ceva ca Neo, darămite să mai şi rămâi în viaţă destul încât să răzbeşti.

 

 

Puţine jocuri m-au dat complet pe spate, iar momentul în care am văzut pentru prima oară dirijabilul pe cer, am rămas pur şi simplu perplex.

Conquest este un mod specific seriei Battlefield, în care scopul este să menţii controlul asupra unor puncte de interes, iar zona în care se desfăşoară acţiunea e chiar mai mare decât cea din Rush. Vei avea la dispoziţie tancuri, avioane, maşini, motociclete şi aşa mai departe - ca să o spun mai simplu, e cel mai distractiv, dar şi cel mai haotic, deoarece plouă din toate direcţiile cu toate soiurile de blesteme! Operations este un soi de combinaţie între Rush şi Conquest şi se joacă în mai multe runde, pe hărţi diferite. Chestia cea mai faină la acest mod este că, dacă echipa atacantă converteşte repede punctele de interes, facţiunea defensivă primeşte un Behemoth - adică o maşinărie imensă, care e ori sub forma unui tren cu turele de tot soiul, ori un vapor, ori, preferatul meu, un dirijabil imens.

 

 

După cum explicam la început, puţine jocuri m-au dat complet pe spate, iar momentul în care am văzut pentru prima oară dirijabilul pe cer, am rămas pur şi simplu perplex, dat fiind dimensiunea colosală pe care o are şi senzaţia de neputinţă pe care ţi-o inspiră dacă eşti în tabăra adversă. Nu cred că reuşesc să laud destul momentele de acest tip pe care le întâlneşti în joc, dar sper - sincer - ca imaginile să vorbească de la sine. Să fie sălbăticie!