The Witcher 3 : Wild Hunt

[Shredder]

Jocul începe încetişor, cu imagini care te intrigă, puţină sexualitate, un castel, o femeie fatală, un copil (fetiţă), un el viteaz, adică Geralt of Rivia - cel mai cel dintre vânătorii de monştri / recompense şi apoi totul explodează într-o călătorie după fustele acelei femei. Prea simplu? Exact, prea simplu şi nu este decât o iluzie, o introducere amăgitoare perfectă care până să te dezmeticeşti te-a şi prins în mrejele lumii The Witcher 3 : Wild Hunt.

Aplecat deasupra tastaturii, şuvoaie de cuvinte şi idei îmi apar în minte. Aş vrea să vă spun totul despre The Witcher 3, să aprindem un foc şi să vă povestesc aventurile sau locurile prin care am păşit, personajele întâlnite, şuierul vântului printre copaci, urletul lupilor în timp ce trec în galop pe lângă ei grăbit să ajung departe, tot mai departe.. dar nu e timp şi poate v-aş strica surprizele. Aşa că voi încerca în acest review să punctez, pe cât se poate de bine, aspectele remarcabile din acest joc.

Lumea din The Witcher 3 este cu adevărat imensă şi nu neapărat măsurată în galopul furibund al cailor. Este un univers aproape întreg în care te poţi pierde rezolvând problemele secundare care apar, că scapi un sat de fântâna bântuită, că-i găseşti unei băbuţe ciudate tigaia furată, aduni plante să realizezi o licoare cu care vindeci o fătucă muşcată de-un monstruleţ ieşit de sub pat şi tot aşa.. ore în şir.. zile şi nopţi. Până când realizezi că nu te-ai pierdut deloc, că lumea din The Witcher 3 pur şi simplu te-a primit cu braţele deschise şi te iubeşte în modul ei ciudat.

ntroducerea personajelor principale sau secundare mi se pare una dintre cele mai bune întâlnite vreodată într-un RPG, nu ştiu exact de ce dar fără să parcurgi zeci de pagini cu texte sau dialoguri monotone, echipa CD Projekt merită câte un Oscar pentru inserţia evenimentelor, a locurilor, a quest-urilor.. a .. a.. a tot. Vocile personajelor principale şi secundare sunt naturale, fără stângăcii, la cele terţiare par să fie realizate mai pe repede-înainte.

Luptele din The Witcher 3 sunt rapide, un pachet de hack & slash combinat cu diversele skill-uri ofensive şi defensive dar ceva mai îndepărtate de un RPG pur. Geralt nu oboseşte, vorba aia, taie cu cele două săbii după pofta inimii, asta în contrast cu oţelul şi argintul armelor sau armurii care suferă deteriorări rapide. Uzura armelor îmi place, ţine cont de ce loveşti, cum loveşti şi unde crapă. Ca să devină totul şi mai simplu, Geralt îşi alege automat dintre cele două tipuri de săbii în funcţie de adversarii întâlniţi: normali sau magici/monştrii, etc.

 

The Witcher 3 : Wild hunt este jocul momentului şi dacă nu apare altceva la orizont, probabil va câştiga pe merit titlul de jocul anului. Pe mine nu a reuşit să mă arunce pe spate cu realizările tehnice şi grafice, e greu cu un dinozaur bătrân ce prezintă simptome de nostalgii trecute dar a reuşit să mă încânte "la sferele înalte şi sensibile". E un joc pe care l-am jucat cu sufletul şi mintea, are o poveste peste medie chiar dacă la bază rămâne "mergi de la A la B", cu intrigi bine definite, cu elemente surpriză şi dialoguri savuroase, umor fin, ironii, dramatism când şi unde trebuie plus câteva apariţii feminine apetisante.

The Witcher 3 nu trebuie ratat de niciun fan RPG, oricât de tânăr sau matur. Are ceva pentru fiecare şi nu în doze scurte, are acţiune, luptă, diversitate, pumni şi sânge, are un fir epic bun, sunt şi fire de iarbă plus fire de păr rebele.

The Bad? Da, The Witcher 3 sigur nu este unul dintre cele mai bine optimizate jocuri, chiar cere resurse hardware peste medie dacă doreşti un gameplay fluid la rezoluţii 1080p şi peste. Da, este un open-world next-gen RPG şi asta implică pe lângă o interactivitate extinsă cu mediul şi mici probleme inerente, imposibil de testat fiecare cm de pământ şi fiecare idee creaţă pe care un jucător o are la un moment dat. Aşa că da, este posibil să mai găseşti câte un bug, poate rămâi blocat sau îţi teleportezi calul fix în uşa unei case, camera îţi aminteşte uneori că baza a fost către console aici .. dar acestea nu sunt atât de prezente încât să strice plăcerea jocului.

The Witcher 3 : Wild hunt, şi cu asta închei, este fix ca un film de nota 10, ca un roman bine scris dar dacă-ţi cere cineva să-i răspunzi la întrebarea "De ce îţi place, de ce este atât de bun?" nu găseşti un răspuns clar. Are el ceva, are ingredientul secret care-l transformă în capodoperă. (asta până când nu apare ceva şi mai bun)