Stiri: Spider-Man: Miles Morales demonstreaza din nou ca jocurile sunt mai interesante atunci cand sunt mai diversificate

[reN]

 

Spider-Man: Miles Morales

 

 

Ceea ce te frapează mai întâi despre Spider-Man: Miles Morales al lui Marvel este cât de pozitiv se simte jocul.
Izbucnind din metrou din New York cu fanfară, noul joc al lui Insomniac - care este mai puțin o continuare și mai mult o interacțiune pentru primul titlu și orice, inevitabil, va urma - începe pe străzile din Harlem,
unde picturi murale de stradă masive acoperă fiecare clădire și anii 808 se aprind.
Miles, bătându-se la ritmul căștilor, străbate aerul rece, lovind in stanga si in dreapta pe orice nelegiuit și oferind o mână de ajutor oricui are nevoie.
Aflăm imediat că mama lui Miles candidează pentru un loc politic local și, pe măsură ce trecem pe lângă câțiva militanți pe stradă,
comunitatea de aici din Harlem începe deja să aibă o prezență mult mai tangibilă decât Manhattanul relativ generic din predecesorul său.

 

De ceva vreme, Insomniac ne spune că Harlem din acest joc, lansat pentru PS4 și ca titlu de lansare PS5, se simte ca un loc viu.
Și da. Dar nu pentru că texturile și modelele de personaje sunt redate mai realist sau ceva de genul acesta.
Pentru că în mod clar s-a pus grijă să reprezinte, cu precizie, un cartier care este la fel de colorat ca lumea în care trăim.
Pentru un joc la fel de scurt ca Miles Morales, acea vibrație parcurge un drum lung.

 

 

 

Primul joc Spider-Man al lui Insomniac a fost extrem de distractiv, oferind o abordare sănătoasă a genului supereroilor.
Dar oricât de răcoritor era foarte previzibil
Toate personajele principale erau albe, am văzut povestea de dragoste a lui Peter Parker și Mary Jane Watson jucându-se de un milion de ori înainte,
marea transformare a lui Doc Ock a fost mult prea ușor de prognozat și, deși am avut o privire asupra născutului din Brooklyn Miles și trauma din jurul tatălui său polițist,
singurul personaj minoritar din joc ar fi putut la fel de bine să fie un NPC. Și asta a fost al naibii de rușinos, deoarece povestea lui Miles a fost singura imprevizibilă.

 

Lipsa predictibilității este cel mai mare atu al lui Miles Morales.
Cei mai mulți dintre noi suntem familiarizați cu multe, multe povestiri din istoria lui Peter Parker. A apărut din 1962. Miles Morales a fost creat în 2011.
Deci, dacă nu ești fan al benzilori desenate, Spider-Man din Brooklyn (bine, Harlem, în acest joc) este un personaj nou., Spider-Man din Brooklyn (bine, Harlem, în acest joc) este un personaj nou.
Majoritatea primelor sale fire narative sunt încă în curs defilare.
Deși probabil vei termina narațiunea tragică a jocului în aproximativ trei sau patru ședințe, bucuria descoperirii rămâne cu tine.

Totuși, deși Miles Morales abandonează narațiunile obosite (și albe) ale tradiției lui Peter Parker pentru ceva energetic diferit, ea este, în ciuda celor mai bune eforturi, blocată în lumea lui Pete.
Mulți dintre noi speram că Miles Morales va fi o continuare a titlului din 2017, dar Insomniac a arătat destul de clar în iunie că acest lucru ar fi ceva mai aproape de o expansiune narativă a primului joc.
Ceea ce însemna acest lucru, exact, a fost confuz. Ar fi un pachet DLC? Sau o continuare care avea dimensiuni limitate?

 

N-am stiut cum sa ma simt atunci cand am afla că Miles Morales este undeva între cele două.
Este de departe cea mai bună continuare DLC a unui joc pe care l-am jucat vreodată. Dar, ca o continuare, este cea mai proastă din memoria recentă.
Am avut mari speranțe că Miles va ajunge la fel de profund într-o narațiune ca Pete - o narațiune atât de profundă cum merită - dar în cele opt ore de poveste din acest joc,
există într-adevăr doar aproximativ patru secvențe care simt că sunt pe aceeași scară ca Spider-Man din 2017.
Jocul îl urmărește pe Miles prin turbulentele sale, în timp ce se străduiește să-și echilibreze timpul petrecut cu prietenii săi, familia sa și, fiind un supererou.
Pete părăsește orașul sa aiba si el o mini vacanta, în timp ce două facțiuni războinice au început să schimbe lovituri asupra unei noi forme periculoase de energie care ar putea 

să distrugă întregul Harlem.
Depinde de Miles să-și păstreze casa intactă.
Excelent pentru o poveste Spider-Man, nu?

 

Eh, ar fi, dacă ar avea complexitatea pe care te-ai aștepta de la un titlu imens, centrat în poveste, cu un singur jucător ca acesta.
Dar, spre deosebire de jocul trecut, unde calamitatea mai mare a fost țesută într-o uriașă rețea de conflicte interconectate, în Miles Morales, marele complot A este într-adevăr singurul complot.
Toate celelalte - și nu există prea multe altele - se simt ca umplutură.
Este o prostie, mai ales că personajele introduse aici sunt mult mai atrăgătoare decât epuizantul Sinister Six din primul joc.
Mi-aș dori să-i cunosc mai bine!