Intel Core Ultra 285K

[kenzake powah!]

După unul dintre cei mai proști ani pentru Intel și, probabil, una dintre cele mai proaste generații de procesare din câte am văzut până acum, așteptarea noastră a luat sfârșit. Noua generație de procesare este aici, cu bune și cu rele, sau mai bine zis, cu o arhitectură și o denumire nouă, și pot spune că sunt destul de entuziasmat.

 

Altcumva nici nu se poate, pentru că sunt conștient de faptul că această generație care va decide cum se va dezvolta Intel în anii ce vor urma și care va fi ruta pe care va merge compania americană. Așa cum reiese și din noua denumire a proceselor, sa renunțat la „i”-ul care a reprezentat un trademark al lui Intel ani de-a rândul, dar și la numerele lungi care indicau generația în care se încadrau procesului. This generație se vrea o resetare, un nou început ce lasă în urmă greșelile și controversele trecutului.

 

Schimbări de arhitectură și nu numai

 

Spre deosebire de ultimele trei generații, Intel nu a mai mers pe un refresh al unui refresh al unui proces de fabricație depășit încă de la lansarea inițială din 2021. Chiar dacă tehnologia procesului de fabricație nu are posibilitatea de a importa importanța nivelului utilizatorului de rând, fizică și dictează că o densitate mai mare a numărului de mai mulți consumători implică un număr mai mare de mic.

 

Iar procesul de fabricație pe care Intel la tot reîncălzit precum proverbiala ciorbă a ajuns ușor-ușor să-i fie călcâiul lui Ahile . Cât timp se lăuda prin presă și pe oriunde apucă cu procesarele sale imbatabile bazate pe tehnologia Intel 7 (care de fapt era un proces de fabricație pe 10nm), competitorii gigantul american și-au văzut de treabă și au trecut ușurel la procesul de fabricație de 7 nanometri, apoi 5 și recent seria 4 nanometri .

 

Asta înseamnă o densitate mai mult decât dublă de tranzistori față de procesarele Intel , care deși în continuare extrem de puternic, obțin puterea de calcul prin forță brută, a se citi mare de curent. În ceasul al 12-lea deci, Intel , care avea planuri mărețe cu noi fab-uri în State care să producă procese și pentru alte firme, a trebuit să revină cu coada între picioare tocmai la TSMC , al fiecărui model de business voia inițial să îl copieze.

 

Procesoarele Arrow Lake , de care vorbim astăzi, sunt primele CPU-uri desktop de la Intel bazate pe un chiplet de design. Această configurație separă unități CPU, grafică integrată (iGPU), componente de intrare/ieșire (I/O) și sistem SoC, optimizând performanța fiecăreia. Pe scurt, pentru că nu mai au tehnologic cum să producă chipuri mai miniaturizate, Intel au contractat TSMC să producă chipul principal pe cea mai nouă tehnologie a lor, de 3nm, și au produs anumite componente ale procesorului.

Editat29 octombrie 2024de kinderbueno