Jocul devenea pretext , era comunitatea unde recunosteai si dupa 2 ani vocile-2012

[kenzake powah!]

După câteva luni pe Indungi nu mai citeai nickname-uri.

Recunoșteai oamenii doar după respirație pe microfon.

 

• „A intrat X.”
• „De unde știi?”
• „Bă respiră la fel ca el.”

Aveam:

• gamerul nervos permanent
• filosoful nopții ( asta manca cel mai mut rahat noaptea , Liviu era unu din ei )
• omul care intra doar să salute și stătea 5 ore
• și legenda care zicea „nu vorbesc azi” și nu mai tăcea din gura odata .

 

Se formase o mini societate. Știam cine cu cine se ceartă, cine cu cine face echipă și cine vine doar pentru dramă.

Era mai organizat decât unele grupuri reale de prieteni.

La un moment dat realizam ceva ciudat: nici nu mai jucam.

• Deschideam PC-ul → direct TeamSpeak.

 

Jocul era opțional.

 

Stăteam ore întregi discutând:

• relații 
• școală
• iar relatii
• viață
• conspirații la 2 noaptea.
• ce panarama mai facem azi?
• pe cine mai combinam la ora asta 
• kenzake era cu Andreea , nu intra asta la sedinta singur ori de la ea ori de la el 😄

 

Unu povestea ceva serios, altul băga o glumă random ( clasic) și se transforma totul într-un show de stand-up improvizat. 

Intrau pana si de pe alte comunitati sa auda glumele si panaramele facute ! ( asa a luat nastere si comunitatea pronion pentru cine cunoaste 😄 ) . Intrai si te pisai efectiv pe tine de ras , iumor de 2010 cu glume si atmosfera maxima.

TS3 devenise podcast live fără moderator !